Teme-te de ele. Aceste două gânduri vin de la vrăjmaş.

Ia aminte la două gânduri şi teme-te de ele. Unul îţi spune: „Eşti un sfânt!”, altul: „Nu te vei mântui!” Aceste două gânduri vin de la vrăjmaşul şi nu este adevăr în ele. Tu însă cugetă: „Sunt un mare păcătos, dar Domnul e mi­lostiv, El îi iubeşte mult pe oameni şi-mi va ierta păcatele mele”.... Citește în continuare →

Spre acoperământul Ei matern, să năzuim întotdeauna

Să fim întotdeauna alături de Preacurata, prin rugăciunile noastre stăruitoare către Ea. Să năzuim întotdeauna spre acoperământul Ei matern, cu credinţă tare, că nici una din rugăciunile noastre, nici una din lacrimile noastre, nici unul din suspinele noastre, nu vor pieri fără urmă. Şi atunci Ea, nu numai că ne va mântui mereu de orice... Citește în continuare →

Asculatarea – cale spre libertate

Dintru inceput, Dumnezeu l-a creat liber pe om. Omul putea sa accepte sau sa respinga iubirea divina. El avea posibilitatea de a folosi libertatea fie bine, fie rau. Porunca prin care Dumnezeu ii interzicea omului sa manance din pomul cunoasterii binelui si a raului, sadit in mijlocul paradisului, conferea acestuia posibilitatea de a alege intre... Citește în continuare →

Să te spovedeşti şi să speri că Spovedania însăşi va suprima păcatul, nu este deloc de ajuns

Păcatele se repetă. Omul vine iar şi iar cu ele la Spovedanie. Este oare îndreptăţit să nu-l lăsăm să se împărtăşească? Mitropolitul Antonie: În primul rând, care sunt cu adevărat criteriile după care îl poţi lăsa sau nu? Întrebarea se pune astfel: voi opri eu de la Sfânta împărtăşanie, îl voi întoarce eu de la aceasta... Citește în continuare →

Curățirea de gânduri

La început, curăţirea are o orientare morală. „Curăţirea, în esenţă, este nevoinţa pe care o face omul când se fereşte să facă lucruri rele şi face lucruri bune. Adică începe cu o morală; are o orientare morală la început. Omul învaţă sa postească şi tot ce mai e nevoie pentru a înainta în stadiile de... Citește în continuare →

Despre desăvârşire

Nu poate cineva dobîndi dragostea de Dumnezeu odată cu poftirea lumii, nici nu e cu putinţă să dobîndească părtăşia de Dumnezeu (comuniune cu El) împreună cu părtăşia de lume, nici să aibă grija lui Dumnezeu împreună cu grija lumii: Căci cînd părăsim cele ale lui Dumnezeu pentru slava deşartă, sau de multe ori pentru trebuinţa... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑