Monahia care se prefăcea că era beată

1

S-a urcat avva Daniil de la Sketis împreună cu ucenicul lui în Thebaida de sus la pomenirea lui avva Apollo și au ieșit părinții întru întâmpinarea lui ca la vreo șapte semne, și erau ei ca la cinci mii.
Și era a-i vedea pe ei întinși pe nisip ca într-o rânduială de îngeri așteptându-L cu frică pe Hristos, căci unii își întindeau înaintea lui veșmintele, alții culioanele, și era a vedea vărsându-se lacrimi, țâșnind ca din izvoare de apă. Și ieșind arhimandritul, s-a închinat el de șapte ori mai înainte de a veni la bătrânul. Și îmbrățișându-se, au șezut. Atunci l-a rugat să audă cuvânt de la el. Căci nu degrabă vorbea cuiva. Cum stăteau ei afară din chinovie, pe nisip, fiindcă nu încăpeau în Biserică, zice avva Daniil ucenicului său. Scrie: „Dacă vreți să fiți mântuiți căutați neagonisirea și tăcerea, căci de aceste două virtuți atârnă toată viața monahului”. Și ucenicul lui a dat scrierile unuia dintre frați și le-a tălmăcit pe acestea în egipteană. Și când le citeau părinților, plângeau toți și îl petreceau pe bătrân la plecare. Căci nimeni nu îndrăznea să-i spună lui: „fă dragoste și rămâi”.
Și venind la Ermoupoli zice ucenicului său: du-te și bate la mănăstirea aceea de maici. Căci era acolo o mănăstire de femei, a avvei Ieremia, și locuiau acolo ca la trei sute de monahii. Și s-a dus ucenicul lui și a bătut. Și zice lui paznica cu glas șoptit: „Să te Mântuiești, bine ai venit! Ce poruncești?” Zice ei: „Strigă pe amma stareță, vreau să-i vorbesc”. Iar ea îi zice: „Nu se întâlnește niciodată cu cineva, dar spune-mi mie ce poruncești și eu îi voi spune ei”. Iar el a zis: „Spune-i ei: un monah voiește să-ți vorbească”. Iar monahia s-a dus și i-a spus ei. Iar ea ducându-se i-a spus ei. Și venind, cu glas șoptit îi zice fratelui: Amma m-a trimis zicând: „Ce poruncești ?” Zice fratele: „Ca să faceți dragoste și să dormim aici eu și un bătrân, fiindcă este seară, nu cumva să ne mănânce pe noi fiarele. Îi spune lui Amma: „Niciodată nu a dormit aici vreun bărbat, căci vă este mai de folos să fiți mâncați de fiarele cele de afară decât de cele dinlăuntru”. Zice fratele: „Este avva Daniil de la Sketis. Iar ea auzind a deschis amândouă porțile și a ieșit alergând, asemenea și toată obștea, întinzându-și camilafcele până jos unde era bătrânul, căzând la picioarele lui și sărutându-le. Și pe când intram noi în mănăstire a adus stareța un lighean mare și l-a umplut pe el apă călduță și cu plante și le-a pus pe surori în două grupuri și au spălat picioarele bătrânului și ale ucenicului lui, și luând o cupă și aducând surorile, lua din lighean și vărsa pe capetele lor. Apoi și-a vărsat și ei în sân și pe cap. Și era a le vedea pe ele mute ca niște stane de piatră. Orice răspuns al lor era prin semne și această mișcare a lor era îngerească. Zice așadar, bătrânul stareței. Fac așa din cauza evlaviei către noi sau așa sunt de obicei surorile? Iar ea a zis: „Totdeauna sunt așa roabele tale, stăpâne, dar roagă-te pentru ele. Zice bătrânul: „Spune-i ucenicului meu, că acesta se comportă cu mine ca un barbar”. Una dintre surori zăcea în mijlocul curții adormită purtând zdrențe. Zice bătrânul:„ Cine este aceasta care doarme?” Îi zice lui una dintre surori: „Bețivană este, și ce să facem cu ea noi nu știm, să o scoatem afară din mănăstire ne temem de judecată și dacă o lăsăm aici le smintește pe surori”. Zice bătrânul ucenicului lui: „Ia ligheanul și varsă-l peste ea”. Iar acela făcând așa, s-a trezit sora ca dintr-o beție. Îi zice lui amma: „Stăpâne, așa este totdeauna”.
Și luându-l stareța pe gheronda l-a dus pe el în trapeză și a făcut ospăț surorilor zicând: Binecuvântează ca roabele tale să guste înaintea ta. Iar el le-a binecuvântat. Numai ea și a doua după ea au stat cu el. Și au adus un castron bătrânului cu legume crude și înmuiate, curmale și apă. Iar ucenicului i-au pus înainte linte fiartă și puțină pâine și vin. Iar surorilor le-a pus înainte mâncăruri multe, pești și vin pe săturate. Și au mâncat foarte bine și nimeni nu a vorbit. După ce s-au ridicat zice bătrânul stareței: „Ce înseamnă ceea ce ai făcut?” Noi trebuia să mâncăm bine și voi ați mâncat mâncarea cea bună? Zice lui amma: „Tu ești monah și mâncare de monah ți-am pus înainte și ucenicul tău este ucenic de monah și i-am pus mâncare de ucenic. Dar noi suntem începătoare și am mâncat mâncare de începători. „Dumnezeu să pomenească dragostea ta, ne-am folosit cu adevărat”. După ce au plecat ele să se odihnească zice avva Daniil ucenicului lui: „Du-te și vezi unde doarme bețiva care zăcea în mijlocul curții”. Și se duce și vede și-i zice lui: „La intrarea în closet”. Zice atunci gheronda ucenicului lui: „Priveghează cu mine în noaptea aceasta. Și când au adormit toate surorile, îl ia bătrânul pe ucenicul lui și coboară în spatele unui mic parapet și o văd pe bețivă că se trezește și își întinde mâinile către cer și lacrimile ei ca un râu și buzele ei mișcându-se și făcând metanii, căzând la pământ, și când simțea vreo soră venind pentru nevoi se arunca pe ea la pământ sforăind. Așa își petrecea ea toate zilele ei. Zice așadar, bătrânul ucenicului: Strig-o pe stareță, fără să te audă cineva. Și ducându-se a strigat-o pe stareță și pe cea de-a doua după stareță și toată noaptea s-au uitat să vadă ce face. Iar egumena a început a plânge, zicând: „O, câte rele i-am făcut! Și când a bătut toaca s-a făcut mare vâlvă despre ea în mănăstire și a simțit. Și se duce ea pe ascuns unde dormea bătrânul și îi fură toiagul lui și mantia, și deschide încetișor poarta mănăstirii scrie un bilet și îl pune în încuietoarea porții care zicea: „Rugați-vă pentru mine și iertați-mi toate câte v-am greșit” și s-a făcut nevăzută. Și când s-a făcut ziuă, au căutat-o și nu au aflat-o. Și ducându-se la poartă au aflat-o deschisă și biletul scris și s-a făcut plângere mare în mănăstire. Și zice bătrânul: „Eu pentru aceasta am venit aici. Căci pe acești bețivi îi iubește Dumnezeu”. Și toată obștea s-a mărturisit bătrânului ce adică i-au făcut ei. Și făcând bătrânul rugăciune pentru surori, au plecat la chiliile lor, slăvindu-l și mulțumindu-i lui Dumnezeu, Care numai El știe câți robi ascunși are.

(Avva Daniil Sketiotul, Povestirile Avvei Daniil, Editura Grădina Maicii Domnului, Tessalonic, 1988)

sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cuvinte de folos, duhovnicesti. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s