Dar când va veni în slava Lui şi, împreună cu El, toţi îngerii Lui şi cerul se va deşerta de miile de mii şi zecile de mii de zeci de mii de oştiri îngereşti, mergând înaintea Lui ca străjeri ai împăratului slavei şi însoţindu-L şi urmându-L, trâmbiţând şi sculând pe morţi şi adunându-i pe ei din cele patru vânturi de la marginile cerului până la marginile pământului şi semnul Fiului Omului se va arăta sus pe cer arătând mai dinainte venirea împăratului şi soarele şi luna laolaltă cu stelele şi toate stihiile nu-şi vor mai da lumina lor, şi se va arăta lumina cea neînserată şi întunericul se va risipi, şi va fi cer nou şi pământ nou, atunci va şedea pe tronul slavei Lui.
Va şedea atunci, dar nu spaţial, arătându-Se numai în acel Ioc, aşa cum fulgerul iese de la Răsărit şi se arată la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că iuţimea fulgerului, strălucirea, neascunzimea lui se arată în toate marginile pământului, cu care se aseamănă a doua venire a lui Hristos, şi unde va fi stârvul, adică dumnezeiescul Lui trup, acolo se vor aduna vulturii, adică cetele îngerilor.
Şi va şedea pe tronul slavei Lui ca un soare prealuminos văzut tuturor, luminând marginile. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile de la Adam, cel întâi zidit până la cei mai de pe urmă şi lumea întreagă plină de oameni se va arăta ca un şuvoi plin. Atunci neghinele se vor despărţi de grâu spre ardere. Atunci năvodul întins pe marea vieţii va fi tras la ţărmul Lui şi peştii însufleţiţi, cei buni, vor fi adunaţi în ulcioarele împărăţiei Lui, iar cei răi pe bună dreptate, vor fi aruncaţi afară. Atunci pe cei care nu au haine de nuntă îi va arunca afară din cămara de nuntă în foc. Atunci tot norodul bogat şi nemilostiv va fi trimis în foc. Atunci se va cere de la cel nemilostiv şi neiertător datoria celor zece mii de talanţi. Atunci pizmaşii vor auzi acel „ia ceea ce este al tău şi pleacă!” Atunci Mirele va tăgădui sufletele fecioarelor cele nebune, ca unele care nu au roada milostivirii. Atunci se vor întoarce păcătoşii în iad de unde au şi fost aduşi. Atunci ca un vinovat de pedeapsă se aduce cel ce şi-a ascuns harisma talantului său. Atunci mulţi dintre cei ce vor spune Doamne, Doamne!, vor auzi: „Nu vă ştiu pe voi, plecaţi de la mine cei ce lucraţi fărădelegea!”. Atunci şi puterile cerului se vor clătina, adică se vor înfricoşa, şi se vor clătina, pogorându-se cu frică şi cutremur împreună cu Judecătorul şi Dumnezeu, Cel ce judecă pământul.
Şi cine oare nu se va clătina şi nu se va cutremura şi nu se va înfricoşa atunci? Ca o cursă va veni peste toţi cei ce şed pe faţa a tot pământul. Aşa cum dobitocul care paşte este pe neaşteptate prins în cursa vânătorului, la fel, zice, şi ziua aceea ca o cursă va veni, şi fulgerul dintr-odată se arată, şi nimeni nu va cunoaşte ziua, nici ceasul venirii Lui, nici îngerii Lui, afară numai de El însuşi.
Şi aşa cum cei mai înainte de Noe petreceau în odihnă până în ziua în care a intrat Noe în corabie şi nu au cunoscut până ce nu a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului, şi ceea ce zice Dumnezeu prin Proorocul Maleahi că iată, Eu voi trimite la voi pe Ilie Tesviteanul, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi L strălucită care va întoarce inima tatălui către fiu şi inima omului către aproapele lui, ca nu cumva, venind Eu, să lovesc pământul cu blestem. Căci se pare că şi Ilie va veni şi va propovădui, şi nu numai cei ce ascultă nu vor cunoaşte ziua venirii lui Hristos, ci nici însuşi propovăduitorul.
Fiindcă îndată după întristarea zilelor acelora, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei şi stelele vor cădea din cer. Şi aşa cum în miezul zilei, când ziua este foarte luminoasă şi soarele revarsă bogatele-i mărgăritare, nu mai este nevoie de lumina sfeşnicului sau a lămpii, tot aşa şi atunci nu va mai fi nevoie nici de soare, nici de lună, nici de stele. Căci acestea au fost puse ca semne vremilor, şi zilelor, şi anilor. Dar când vor trece vremurile şi zilele şi noapte nu va mai fi, nu va mai fi nevoie de semne, ci se va arăta atunci Soarele dreptăţii şi îngerii Lui luminoşi fulgerând şi drepţii strălucind mai mult decât soarele. Ce nevoie va mai fi atunci de lumina soarelui şi strălucirea lunii sau a altcuiva?
Atunci vor fi tăiate toate neamurile pământului, adică ale celor ce poartă poverile păcatelor pe grumajii lor. Vor fi tăiate, fiindcă vremea pocăinţei lor de-acum înainte s-a închis. Vor fi tăiate pentru faptul că au căutat şi nu au aflat timpul pe care rău l-au cheltuit. Căci au dormit somnul lor, adică moartea şi, sculându-se toţi bărbaţii, n-au mai aflat nimic din bogăţia lor în mâinile lor. Vor fi tăiaţi, fiindcă au adunat comori şi nu ştiau cui le adună pe ele. Va fi tăiat poporul bogat care zice: „Voi strica hambarele mele, căci mi-a rodit mie ţarina. Şi mai mari le voi face şi voi aduna acolo roadele mele şi bunătăţile mele şi mă voi desfăta ani mulţi”. Vor fi tăiaţi, „fiindcă mai uşor trece cămila prin urechile acului decât bogatul în împărăţia cerurilor”.
Dar fiindcă a lucrat mântuirea în mijlocul pământului, crucea adică, şi moartea, şi îngroparea, şi ridicarea, şi Sfânta înălţare, tot acolo iarăşi va veni cuprinzând toate. „Bărbaţi galileeni, zice, pentru ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, tot aşa va veni iarăşi în acelaşi chip în care L-aţi văzut pe El ducându-Se la cer”. În acest chip, pe norii cerului şi străjuit de îngeri, va veni iarăşi cu slavă negrăită şi cu nespusă şi multă strălucire şi va coborî pe acolo pe unde S-a şi înălţat şi, ca un soare prealuminos, va lumina toată lumea de sub soare.
Acolo îi vor pregăti îngerii Lui negrăitul tron al slavei Lui, mai degrabă acolo vor fi puse tronurile şi se vor deschide cărţile, cum a văzut şi a zis Daniil. Acolo heruvimii şi serafimii, domnii şi puteri şi stăpânii, acolo începătorii şi mulţimea îngerilor şi arhanghelilor, acolo mii de mii, şi zeci de mii de zeci de mii ale puterilor amintite îi vor sluji Lui, acolo se va arăta văpaia focului, tronul Lui şi roţile acestuia foc arzând (fiindcă şi Dumnezeul nostru Se numeşte foc mistuitor) şi un râu de foc va şerpui la picioarele Lui.
Dar cum va fi cer nou şi pământ nou, nu pot spune. Căci zice: Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar Proorocul David zice: Trimite-vei Duhul Tău moşise vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Căci dacă va trece cerul şi pământul întinat de răutăţile omeneşti şi va binevoi să facă de sus un alt cer nou şi un alt pământ nou, sau mai bine zis, dacă va binevoi să facă zeci de mii de ceruri si tot atâtea pământuri, nimic nu L-ar putea împiedica. Iar dacă iarăşi va voi să înnoiască cerul şi pământul puterea va urma îndată voinţei. Căci Dumnezeu pururea toate câte voieşte, le poate face cu uşurinţă, dar nu voieşte toate câte poate face, ca nu cumva mai înainte de vreme să lovească pământul, adică pe cei ce locuiesc rău pe el şi pe răzvrătitul satan şi tovarăşii lui.
Dar va face atunci un cer nou şi un pământ nou, cum ştie El. „Dintru început, Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acestea vor pieri, dar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba”. Căci aşa cum stăpânul unei case, după ce a fost plecat o vreme, la întoarcerea lui, va porunci să fie curăţată şi luminată casa cu două etaje, dărăpănată şi murdară, ca să poată locui într-însa el şi cu slujitorii lui, tot aşa şi Hristos, la întoarcerea Lui, adică la cea de-a doua venire a Lui, la catul din mijloc al casei acesteia dărăpănate şi murdare, va porunci să fie înnoită şi luminată, pentru sălăşluirea Lui şi a slujitorilor Lui.
Sfântul Neofit Zăvorâtul – Zece cuvinte despre poruncile lui Hristos; Cincizeci de capete; Doxologia, 2015, Vol 1, p. 156-160
buzle cătălin 
Lasă un comentariu