Flori de gheata

frozen  window-glass

Sa ne întoarcem spre locuintele noastre si sa intram în cea dintâi casa ce ne va iesi înainte, nu a unui bogat, ci, de vreti, fie si a celui mai de pe urma muritor.
Ce se vede colea, pe acest geam pe jumatate stricat? Un fel de desen, necunoscut si neajuns pâna acum de iscusinta omeneasca. Materialul întrebuintat se pare a fi cel mai simplu: zapada si gheata – dar iscusinta în lucrare este neobisnuita. Cine oare este acest Faurar nevazut, care stie sa faca lucruri asa de minunate din nimic? Daca întrebi stiinta despre toate acestea, ea îti spune: „Aici frigul de afara s-a luptat cu caldura din casa si aceasta lupta a dat nastere acestei alcatuiri”. Dar bine, pentru ce toate acestea? „Caldura din casa” – continua a ne spune stiinta – „s-a asezat pe sticla sub forma de umezeala, iar frigul de afara, condensân d-o, a îmbracat-o anume în aceste forme cu diferite alcatuiri”. Pentru ce, însa, a îmbracat-o anume în aceste forme si nu în altele? De unde vine asemanarea acestor alcatuiri cu forma fiintelor din diferite împaratii ale naturii? Stiinta tace. Sa ne uitam mai de aproape la aceasta zugraveala minunata! Unele din partile cele mai de dedesubt ale ei sunt asternute ca nisipul din vaile de dinaintea muntilor, ori ca nourii pe cer. Dar iata, deasupra acestui strat se vede asemanarea bolovanilor, închipuiti printr-un sir de cristale! În ce chip vederea acestor munti îndepartati se arata pe aceasta sticla! Deasupra bolovanilor si câteodata alaturi de ei se vad plante mari si mici: de unde sunt ele? Nu e oare umbra [închipuirea] plantelor si buruienilor ce cresc vara sub ferestrele voastre? Dar printre aceste plante se vad si dintre acelea care nu numai ca nu se afla în gradina voastra, ci nici în tara noastra. Se vad plante din acelea care cresc în alte parti, câteodata foarte îndepartate de noi. Prin ce minune s-au mutat ele dintr-o asa departare în casele noastre si pe ferestrele noastre? Orice s-ar spune, totusi nu se poate a nu zice, la urma urmelor, ca în acest fenomen, cu toata micsorimea si neînsemnatatea lui, ni se arata acea putere a-toate-ziditoare care, si în lucrurile cele mici, ca si în cele mari, întrece orice cugetare a noastra, pentru care nu exista nici departare, nici piedici si care întotdeauna si pretutindeni are gatite forme pentru tot felul de lucrari.

Sfantul Inochentie al Odessei, Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 89-91.

1

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cuvinte de folos, duhovnicesti. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s