Mancarea stricata

1

Obisnuinta pacatului este tocmai repetarea deasa a faptelor rele. El e ca o boala încuibata înlauntrul sufletului pe urma unei mâncari stricare. Acest pacat din obisnuinta este statornic si înlantuieste sufletul în niste catuse cu anevoie de stricat, robeste mintea, pe om îl îndeamna sa savârseasca numai rele, ducând la cele mai urâte fapte pe cei pe care-i prinde în mrejele sale, prin care pacatul s-a nascut si se naste fara încetare, în acelasi timp savârsind raul si fiind el însusi o urmare a raului – ca într-un cerc. Lucrurile au ajuns de asa fel, încât pacatul nu mai are sfârsit, iar obiceiul rau da nastere la fapte rele care, înmultindu-se, formeaza apoi ele însele o regula de savârsire a pacatelor. Si astfel, aceste doua rele se ajuta una pe alta si cresc tot mai mari, dupa vo rba Apostolului: „Pacatul a prins viata (în mine), iar eu am murit”.

Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti, 1992, p. 159-160.

1

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cuvinte de folos, duhovnicesti. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s