ortodox
Mişcarea poporului către Dumnezeu v-a atins şi pe dumneavoastră. Şi dumneavoastră aţi început să citiţi Evanghelia. Vă poticniţi însă de unele spuse lipsite de limpezime şi daţi ca exemplu locul unde Mântuitorul vorbeşte despre cei dinăuntru şi cei dinafară. Cei dinăuntru, ucenicii Lui, trebuie să priceapă tainele cereşti nemijlocit, privindu-le ca pe o realitate, fără... Citește în continuare →
Din pulberea pământului l-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeşte ca pe proprii Săi copii şi ne aşteaptă cu dor la El. Domnul ne iubeşte până într-atât, încât de dragul nostru s-a întrupat, Şi-a vărsat sângele pentru noi şi nu l-a dat băutură, şi Trupul Lui Preacurat nu l-a dat spre mâncare; şi aşa... Citește în continuare →
Şi fratele a zis: Ce porunci trebuie aşadar să împlinesc, Părinte, ca să mă mântuiesc prin ele? Aş dori să aud aceasta pe scurt. Iar bătrânul a răspuns: însuşi Domnul a spus după înviere Apostolilor: „mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte... Citește în continuare →
Când vine lauda de sine, să adunaţi atunci din viaţa dinainte tot ceea ce, conform conştiinţei, nu puteţi lăuda şi umpleţi cu acestea gândurile care vă vin, aşa cum scânteia de foc este acoperită cu pământ ca să nu ia naştere din ceva mic un incendiu mare. -Pentru înăbuşirea îngâmfării deprindeţi-vă, în primul rând, să-I... Citește în continuare →
Trebuie să vedem viaţa noastră ca pe o lumânare aprinsă. Ceara este credinţa noastră, fitilul nădejdea, iar flacara este dragostea care le uneşte pe toate. Când ceara este de calitate rea, răspândeşte miros urât. La fel se întâmplă şi cu păcătosul. Îndreptându-ne atenţia asupra unei lumânări aprinse vom avea înainte începutul, continuarea şi sfârşitul vieţii... Citește în continuare →
Fiecare comerciant încearcă să ofere o vitrină bine aranjată, dar, la o ultimă analiză, de cele mai multe ori o face ca să înşele clienţii, şi nu pur şu simplu ca să spună: “Ştii, noi avem lucruri bune aici”. Toţi ştim la ce mă refer când vorbesc despe vitrină. Harul lui Dumnezeu nu are acest... Citește în continuare →
În sufletul aceluia care iubește rugăciunea există o oarecare scânteie de rugăciune. Ea poate să pâlpâie sub cenușa grijilor de fiecare zi, a oboselii zilnice și a mulțimii lucrurilor deșarte, dar adevăratul creștin, chiar și atunci când are o dispoziție de indiferență, se silește către rugăciune. În trecut, când la sat nu erau chibrituri, femeile... Citește în continuare →
A muri faţă de aproapele tău înseamnă a-ţi duce propriile păcate şi a nu avea grija altuia, dacă-i bun sau rău. Un novice îl întreabă avva Moise: – Ce trebuie să facă omul când este ispitit sau când vine asupra lui un gând al duşmanului? Bătrânul îi zice: – Trebuie să plângă în faţa bunătăţii... Citește în continuare →
Foloseşte-te de citire: nu de ceea care ar face din tine învăţat, ci de cea care ţi omoară patimile şi-ţi arată calea scurtă care duce la Dumnezeu, care te înalţă repede… spre lucrarea luminoasă pe care o urmăreşte vieţuirea ta singuratică. E vorba de citiri care nu se exprimă în chip confuz sărind de la... Citește în continuare →
Ce semnifică turnul ce s-a zidit în pământul Sennaar (Gen. 11, 1-9)? Şi noi zidim acest turn când suntem deturnaţi de la răsărit (Gen. 11, 2) sau, mai bine zis, atunci când ne abatem de la cunoştinţă: ajungem atunci în pământul Sennaar-ului, adică la patima lăcomiei pântecelui. Căci Sennaar se tâlcuieşte neodihna dinţilor, pentru aceasta... Citește în continuare →
Cuvânt în Vinerea din prima săptămână a Postului Mare – Starețul Nikon Vorobiov, 1963 În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! Trece prima săptămână a Postului Mare. Astăzi, mulți merg să se spovedească pentru ca mâine să primească Sfânta Împărtășanie. Dar, Doamne, ne dăm noi seama de Cine ne pregătim să ne... Citește în continuare →
Sufletul frământat de tot felul de gânduri, de necazuri, de îndoieli, e ca un ocean din al cărui vifor nu se vede o ieşire. E un infinit finit în monotonia aceloraşi valuri, mereu variate în marginile acestei monotonii. Străfundul lui închis în el însuşi e una cu moartea, care în viaţa viitoare va fi şi... Citește în continuare →
Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţirea duhului. Şi aceasta este dragostea despre care grăiesc toate Sfintele Scripturi. Căci prietenia după trup se desface foarte uşor când se găseşte o cât de mică pricină. Pentru că nu a fost legată cu simţirea Duhului. Dar... Citește în continuare →
Îngrijeşte-te să agoniseşti (…) bărbăţie, şi "răutatea demonilor nu se va atinge de sufletul tău şi biciul nu se va apropia de cortul tău". Chiar atunci când vrăjmaşul foloseşte ameninţări şi înfricoşări, cel ce are bărbăţia ca o stare duhovnicească constantă nu va cădea, nici nu-şi va părăsi gândul, zicând către Dumnezeu: "Nu mă voi... Citește în continuare →
Acesta se exprimă în universala dorinţă pentru binele suprem şi se vede şi mai clar în nemulţumirea universală faţă de tot ceea ce este creat de om. Ce arată această nemulţumire? Ea arată faptul că nimic din ceea ce a fost creat nu este în stare să mulţumească duhul. Duhul vine de la Dumnezeu, el... Citește în continuare →
”[…] De-acum încolo vom ţine şi privegherile şi veţi participa şi dumneavoastră, atât cât vreţi şi cât puteţi. Insă trebuie să vă atenţionez asupra faptului că aici în general cea care este cea mai periculoasă este oboseala. Omul, atunci când îl ajunge oboseala din urmă, simte că vrea să le lase baltă pe toate. Spun... Citește în continuare →
Am văzut cum Strămoşii au reuşit să-şi depăşească păcătoşenia şi să ajungă icoane de mare cinste şi inestimabile ale lui Dumnezeu. Să vedem, acum, în ce fel putem şi noi să fim „strămoşi” ai celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, cum putem să ajungem sfinţi. Istoria ne arată ce aşteaptă Dumnezeu de la noi.... Citește în continuare →
Haideţi să vă povestesc una că doar toţi sunteţi ca şi copii mei. Am la picior o rană grea, o am de vreo cincisprezece ani. Am încercat tot soiul de medicamente, cred că n-a rămas nici unul singur pe care să nu-l fi luat. Degeaba. Acum, că deja sunt înaintat în vârstă, lucrurile s-au înrăutăţit... Citește în continuare →
Niciodată nu uitați că viața pământească ne este dată doar ca să ne pregătim pentru viața veșnică, căci după cum veți trăi viața pământească, astfel va fi și viața veșnică pentru voi. Fiți credincioși lui Hristos, fiți credincioși Lui așa cum El Însuși a poruncit în Apocalipsa Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. El vorbea despre... Citește în continuare →
Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.(Matei 11, 28) Astfel ne cheamă la sine Hristos, făgăduind preadulce odihnă sufletelor noastre. Ca şi cum... Citește în continuare →
Prima oară, se simte apropierea lui Dumnezeu atunci când duhul începe să-şi ceară drepturile prin mişcările fricii de Dumnezeu şi ale conştiinţei; iar atunci când şi conştiinţa împreună cu libertatea înclină în această parte, Dumnezeu intră în comuniune cu omul şi începe să locuiască în el. Din acel minut vor începe să se înduhovnicească şi... Citește în continuare →
În acea Zi a Judecăţii, Dumnezeu ne va judeca cu amănunţime nu numai pentru cele pe care le-am păcătuit noi înşine, ci şi pentru judecăţile pe care le-am făcut faţă de alţii. Şi adeseori, dacă un păcat este uşor de felul lui, îl face mai greu şi de neiertat tocmai faptul că acela care l-a... Citește în continuare →
Părinte, sunt vinovat atunci când am un atac din partea unui gând de hulă fără consimţământul meu? Dacă te mâhneşti şi nu-l primeşti, nu este nimic. Părinte, când este vinovat cineva pentru un gând de hulă? Dacă nu se mâhneşte pentru că are un astfel de gând, ci stă şi discută cu el, atunci este... Citește în continuare →
— Cum putem birui şi alunga din inima noastră slava deşartă şi gândul mândriei? — Nici o patimă nu te apropie atât de diavolul ca mândria. Urată şi necurată patimă! Toate relele pescuiesc în balta aceasta. De aceea, nici nu vrea să audă Dumnezeu de omul mândru. Îi ia darul întreg ca să se poticnească... Citește în continuare →
Cuvântul despre judecățile lui Dumnezeu și despre căderi e întunecos și neînțeles de nici un suflet. Nu știm care sunt căderile care ni se întâmplă din negrijă, care din părăsirea din iconomie (cu un rost bun), care din pricina întoarcerii lui Dumnezeu la noi. Dar cineva ne-a povestit că cele ce ni se întâmplă din... Citește în continuare →
buzle cătălin 